Poziția Consiliului
Ce a modificat Consiliul în propunerea privind European Business Wallet
Textul Consiliului
Comunicatul de presă al Consiliului face legătura între orientarea sa generală și documentul Consiliului ST 7659/26, o notă a Președinției cipriote către Comitetul Reprezentanților Permanenți, datată 22 mai 2026. Anexa acesteia prezintă întregul Regulament, cu adăugirile la propunerea Comisiei îngroșate și cu eliminările tăiate.[6][13]
Tabelul de mai jos acoperă modificările de fond. Lasă deoparte modificările redacționale pe care Președinția le-a făcut de asemenea, cum ar fi formulări îmbunătățite și trimiteri renumerotate, și nu acoperă considerentele sau Anexa.[13]
Rezumatul Consiliului însuși
În comunicatul său de presă, Consiliul a evidențiat cinci modificări:
- Interoperabilitate: portofelele ar trebui să completeze, nu să înlocuiască, sistemele naționale existente între întreprinderi și între întreprinderi și administrație.[6]
- Echivalență: acțiunile efectuate prin intermediul unui portofel își păstrează echivalența juridică cu hârtia, dar cerințele administrative și procedurale naționale rămân aplicabile.[6]
- Mandate: sistemul de autorizare nu este menit să afecteze procurile sau mandatele legale în temeiul dreptului național sau al dreptului Uniunii.[6]
- Furnizori: un prag mai ridicat pentru a deveni furnizor de portofele, acte de punere în aplicare privind documentele pe care trebuie să le depună solicitanții și un rol consolidat pentru organismele naționale de supraveghere atunci când un furnizor este în mod sistematic neconform.[6]
- Termene: până la 60 de zile în loc de 30 pentru ca organismele de supraveghere să examineze cererea unui furnizor, iar termenele grupate și simplificate.[6]
Domeniu de aplicare și efect juridic
| Articol | Propunerea Comisiei | Orientarea generală a Consiliului |
|---|---|---|
| Articolul 2 Domeniul de aplicare | Regulamentul nu ar afecta sistemele pe care dreptul Uniunii le impune pentru schimbul de documente și date între autoritățile competente.[1] | Nu ar afecta nici sistemele impuse de dreptul național și nu ar aduce atingere acțiunilor întreprinse de statele membre în domeniul ordinii publice, al securității publice și al apărării.[13] |
| Articolul 3 Definiții | Deținătorii de portofele ar acorda "mandate" unor "reprezentanți autorizați". Un operator economic ar fi orice persoană fizică sau juridică, ori grup de astfel de persoane, care acționează în calitate comercială sau profesională.[1] | Mandatele și reprezentanții autorizați sunt înlocuiți cu "autorizații" pe care un deținător le acordă utilizatorilor portofelului pentru a efectua acțiuni specificate într-un portofel desemnat. Definiția operatorului economic ar menționa societățile, societățile de persoane, fundațiile, asociațiile, comercianții individuali și lucrătorii independenți.[13] |
| Articolul 4 Principiul echivalenței | O acțiune efectuată cu oricare dintre funcționalitățile de bază prevăzute la Articolul 5 alineatul (1) ar avea același efect juridic ca aceeași acțiune efectuată în persoană, pe hârtie sau prin alte mijloace conforme.[1] | Echivalența s-ar aplica serviciilor de încredere calificate care fac parte din acele funcționalități și i-ar acoperi și pe utilizatorii autorizați ai portofelului. Un nou alineat menține aplicabile cerințele existente ale Uniunii sau naționale privind formatele electronice în procedurile administrative.[13] |
Ce ar face un portofel
| Articol | Propunerea Comisiei | Orientarea generală a Consiliului |
|---|---|---|
| Articolul 5 Funcționalitățile de bază | Deținătorii ar putea autoriza mai mulți utilizatori să le opereze portofelul, ar putea gestiona și revoca aceste autorizații și și-ar putea exporta datele.[1] | Autorizațiile, inclusiv cele legate de roluri, nu ar aduce atingere niciunei procuri sau niciunui mandat legal. Deținătorii și-ar putea și importa datele, astfel încât să poată trece de la un furnizor de portofele la altul.[13] |
| Articolul 6 Caracteristicile tehnice | Un deținător ar fi înrolat la distanță prin intermediul unui reprezentant autorizat care utilizează identificarea electronică de nivel de asigurare "substanțial" sau "ridicat".[1] | Înrolarea s-ar face prin intermediul unui reprezentant legal sau al unei alte persoane împuternicite în mod legal să o efectueze, cu identificare electronică de nivel de asigurare "ridicat". Furnizorii ar trebui, de asemenea, să ofere organismelor din sectorul public care nu dețin un portofel o adresă digitală unică, ca serviciu de sine stătător, și să facă portofelele accesibile persoanelor cu dizabilități.[13] |
Cine ar putea furniza un portofel
| Articol | Propunerea Comisiei | Orientarea generală a Consiliului |
|---|---|---|
| Articolul 7 Cerințe pentru furnizori | Furnizorii ar trebui să îndeplinească cerințele de la Articolul 19a din Regulamentul eIDAS, cu excepția furnizorilor calificați de servicii de încredere, care ar fi scutiți.[1] | Scutirea pentru furnizorii calificați de servicii de încredere este eliminată. În termen de opt luni de la intrarea în vigoare, Comisia ar adopta un act de punere în aplicare privind modul de evaluare a faptului dacă un furnizor prezintă un risc pentru securitatea Uniunii, inclusiv controlul de către o țară terță. Furnizorii ar menține actualizată o evaluare a riscurilor și și-ar actualiza autoevaluarea la fiecare 24 de luni sau mai devreme, în urma unui incident semnificativ sau a unei modificări substanțiale.[13] |
| Articolul 11 Cum se devine furnizor | Un viitor furnizor ar trimite o notificare organismului său de supraveghere, însoțită de o declarație de conformitate. Organismul ar avea 30 de zile pentru examinare; în lipsa unui răspuns pe fond în acest termen, notificarea ar fi considerată completă. Furnizorii calificați de servicii de încredere ar fi scutiți de examinare.[1] | Notificarea devine o cerere de autorizare, însoțită de un raport de autoevaluare și de o evaluare a riscurilor; rapoartele existente de evaluare a conformității eIDAS ar putea fi reutilizate. Perioada de examinare ar fi de 60 de zile, iar tăcerea nu ar mai echivala cu aprobarea: organismul ar trebui să motiveze întârzierea și să finalizeze examinarea în cel mult încă 20 de zile. Procedura accelerată pentru furnizorii calificați de servicii de încredere este eliminată.[13] |
| Articolul 12 Lista furnizorilor | Organismele de supraveghere ar raporta Comisiei modificările în termen de 24 de ore.[1] | În termen de 3 zile lucrătoare. Comisia ar adăuga pe lista sa un furnizor autorizat sau ar elimina un furnizor neconform în termen de două zile lucrătoare.[13] |
Identificarea și Repertoriul digital european
| Articol | Propunerea Comisiei | Orientarea generală a Consiliului |
|---|---|---|
| Articolul 8 Datele de identificare ale deținătorului | Comisia ar putea adopta acte de punere în aplicare care să stabilească cerințe pentru datele de identificare ale deținătorilor, dar nu ar fi obligată să o facă.[1] | Comisia ar fi obligată să le adopte, în termen de un an de la intrarea în vigoare. Statele membre ar putea, de asemenea, să notifice o platformă intermediară care acționează în numele surselor lor autentice.[13] |
| Articolul 9 Identificatori unici | Un deținător fără identificator unic european ar primi un identificator unic creat în temeiul unui act de punere în aplicare.[1] | Acest identificator ar fi creat la cerere sau atunci când deținătorului i se furnizează un portofel.[13] |
| Articolul 10 Repertoriul digital european | Doar deținătorii de portofele, reprezentanții lor autorizați și furnizorii de portofele ar putea avea acces la Repertoriu. Furnizorii ar transmite modificările în termen de o zi lucrătoare.[1] | Stabilește înregistrările minime (denumirea oficială, identificatorul unic, adresa digitală, țara de stabilire), adaugă organismele din sectorul public care nu dețin un portofel, deschide accesul autorităților statelor membre și impune furnizorilor să verifice informațiile despre deținători cel puțin o dată la 72 de ore.[13] |
Supraveghere și sancțiuni
| Articol | Propunerea Comisiei | Orientarea generală a Consiliului |
|---|---|---|
| Articolul 13 Supravegherea | Organismele de supraveghere deja desemnate în temeiul eIDAS i-ar supraveghea pe furnizorii de portofele și i-ar putea elimina de pe listă pe cei neconformi. Dacă o autoritate națională nu ar acționa, Comisia ar putea adopta acte de punere în aplicare cu măsuri corective, inclusiv suspendarea temporară.[1] | Fiecare stat membru ar desemna o autoritate competentă, nouă sau existentă, ori, prin acord, o autoritate dintr-un alt stat membru. Organismele de supraveghere ar notifica Comisiei neconformitatea, în loc să elimine ele însele furnizorii. Comisia ar putea interveni doar în caz de neconformitate sistematică, împreună cu organismul de supraveghere, și ar putea suspenda temporar un furnizor prin decizie, după ce i-a dat posibilitatea de a remedia situația. Statele membre ar putea decide dacă amenzile se aplică autorităților publice naționale; plafonul de 2% din cifra de afaceri anuală la nivel mondial rămâne neschimbat.[13] |
| Articolul 15 Supravegherea entităților Uniunii | Comisia ar supraveghea orice entitate a Uniunii care furnizează portofele.[1] | Comisia ar supraveghea entitățile Uniunii, altele decât instituțiile Uniunii, acționând în deplină independență.[13] |
Organismele din sectorul public
| Articol | Propunerea Comisiei | Orientarea generală a Consiliului |
|---|---|---|
| Articolul 16 Obligațiile organismelor din sectorul public | La 24 de luni de la intrarea în vigoare, organismele din sectorul public ar trebui să permită întreprinderilor să se identifice, să semneze sau să sigileze, să depună documente și să trimită sau să primească notificări cu ajutorul unui portofel. Pentru documente și notificări, ar avea nevoie de un portofel propriu, cu livrare electronică înregistrată calificată. Alternativele existente ar putea ține locul acestuia până la 36 de luni de la intrarea în vigoare.[1] | Termenul fix, cerința de a deține un portofel și derogarea sunt eliminate. Statele membre ar lua măsurile organizatorice și tehnice adecvate, iar obligația s-ar aplica la doi ani după ce ultimele acte de punere în aplicare devin aplicabile (a se vedea Articolul 22).[13] |
Țări terțe
| Articol | Propunerea Comisiei | Orientarea generală a Consiliului |
|---|---|---|
| Articolul 17 Portofele din țări terțe | Comisia ar putea recunoaște portofele sau cadre din țări terțe ca fiind echivalente, în urma unei evaluări, dacă sunt interoperabile cu cadrul de încredere eIDAS.[1] | Acestea ar trebui să ofere și un nivel echivalent de securitate, iar evaluarea ar trebui să ia în considerare cel puțin protecția datelor, securitatea cibernetică și independența față de controlul exercitat de guverne cu risc ridicat.[13] |
| Articolul 18 Întreprinderi din afara Uniunii | Statele membre ar coopera astfel încât nicio întreprindere stabilită în afara Uniunii să nu primească mai mult de un set de date de identificare.[1] | Organismele naționale de supraveghere ar fi cele care ar coopera și ar putea utiliza în acest scop Repertoriul digital european. Și identitatea reprezentantului care efectuează înrolarea ar fi verificată.[13] |
Reexaminare și calendar
| Articol | Propunerea Comisiei | Orientarea generală a Consiliului |
|---|---|---|
| Articolul 21 Evaluare și reexaminare | Comisia ar prezenta un raport privind Regulamentul la trei ani de la intrarea în vigoare.[1] | La cinci ani de la intrarea în vigoare, iar raportul ar acoperi economiile de timp și de costuri, acolo unde sunt disponibile, gradul de adoptare și o evaluare specifică a impactului asupra microîntreprinderilor și a întreprinderilor mici și mijlocii.[13] |
| Articolul 22 Intrarea în vigoare și aplicarea | Regulamentul s-ar aplica la un an de la intrarea în vigoare.[1] | Unele dispoziții, inclusiv cele privind actele de punere în aplicare și supravegherea, s-ar aplica de la intrarea în vigoare, cea mai mare parte a Regulamentului la un an după ce ultimul dintre actele de punere în aplicare enumerate devine aplicabil, iar Articolul 16 la doi ani după aceea. Majoritatea actelor de punere în aplicare ar trebui adoptate în termen de un an de la intrarea în vigoare. Niciuna dintre aceste date nu este cunoscută, deoarece Regulamentul nu a fost adoptat.[13] |
Dar Parlamentul European?
Parlamentul nu și-a adoptat încă poziția. Comisia sa competentă, ITRE, a votat la 10 septembrie 2026 pentru adoptarea raportului său și pentru deschiderea negocierilor interinstituționale, iar raportul (A10-0240/2026) a fost depus pentru plen la 23 septembrie 2026. Fișa de procedură a Parlamentului arată că dosarul așteaptă poziția Parlamentului în primă lectură.[4]
Această pagină compară doar textul Consiliului. Modificările Parlamentului ar fi adăugate alături după ce Parlamentul își va fi adoptat poziția. Vedeți stadiul dosarului